Hilde Levi

Hilde Levi
Date personale
Născută	9 mai 1909[1][2][3] Frankfurt am Main, Regatul Prusiei, Imperiul German[4]
Decedată	26 iulie 2003 (94 de ani)[1][3] Copenhaga, Regatul Danemarcei⁠(d)[5]
Cetățenie	Germania  Regatul Danemarcei[*]​
Ocupație	fiziciană profesoară universitară[*]​ chimistă
Limbi vorbite	limba germană
Activitate
Domeniu	fizică
Instituție	Universitatea din Copenhaga[*]​
Alma Mater	Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea Ludwig Maximilian din München
Conducător de doctorat	Fritz Haber
Modifică date / text

Hilde Levi (n. 9 mai 1909 – d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy.

Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în 1929. Și-a făcut studiile de doctorat la Institutul Kaiser Wilhelm de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin-Dahlem, scriindu-și teza despre spectrele halogenurilor metalelor alcaline, sub supravegherea lui Peter Pringsheim^{⁠(de)[traduceți]} și Fritz Haber. Când l-a obținut în 1934, Partidul Nazist ajunsese la putere în Germania, iar evreii nu mai puteau fi angajați în posturi academice. Ea a plecat în Danemarca, unde a găsit un post la Institutul Niels Bohr de Fizică Teoretică de la Universitatea din Copenhaga. Lucrând cu James Franck și George de Hevesy, ea a publicat mai multe articole științifice despre utilizarea substanțelor radioactive în biologie.

Când naziștii au început să-i adune pe evreii danezi în septembrie 1943, Levi a fugit în Suedia, unde a lucrat pentru biologul John Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm. După sfârșitul războiului, s-a întors în Danemarca pentru a lucra la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga. Ea a petrecut anul academic 1947–1948 în Statele Unite, unde a învățat tehnicile recent descoperite de datare cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în cele din urmă o biografie a lui.